Înființarea școlii care stă la baza Colegiului Tehnic, în anul 1956, are loc într-un context favorabil dezvoltării învățământului , generat de nevoile crescânde de forță de muncă ale industriei chimice care, în deceniul șase, înregistrează ritmuri tot mai înalte de dezvoltare.
   Dezvoltarea platformei chimice si petrochimice la Borzești, începând din anul 1953, a cerut, cu necesitate, crearea unui centru școlar profesional, care să asigure formarea forței de muncă, cu prioritate pentru această platformă , dar şi pentru alte unităţi din ţară, cu atât mai mult cu cât, prin Decretul 12 din 17 Ianuarie 1956, localitatea Oneşti este declarată oraş.
   Dezvoltarea învătământului profesional a fost încredințată ministerelor care coordonau activitatea economică și unităților productive din cadrul acestora, care aveau obligația să asigure baza didactico-materială, specialițtii pentru disciplinele tehnice, condiții pentru desfășurarea practicii și încadrarea absolvenților în producție. Ca urmare, Ministerul Industriei Petrolului si Chimiei avea în organigrama sa o direcție de personal și învătământ și un serviciu de îndrumare și control, școli care, practic, conducea și îndruma activitatea din școlile subordonate , asigura coordonarea activității acestora cu cea a unităților de producție care dipuneau, la rândul lor, de un serviciu personal-învătământ.
   Firește, problemele referitoare la organizarea activității didactice, reglementarea organizării activității școlare, perfecționarea personalului didactic, intrau în competența Ministerului Învătământului și Culturii. Așa cum precizează raportul explicativ la darea de seamă anuală asupra executării bugetului Școlii Profesionale de Ucenici pe anul 1956, “Școala profesională de ucenici Tg.Ocna și-a început activitatea la data de 15 septembrie 1956 în baza Ordinului M.I.Ch. 4054/ 1956”. Un an mai târziu, când s-a rezolvat problema unui spaţiu adecvat, școala este mutată la Borzești sub denumirea “Grupul Scolar Petrol Chimie”.

   În ianuarie 1962, este finalizat primul grup de clădiri (actualul Corp B, cantina şi primul cămin), iar şcoala se mută în noul sediu din Oneşti, oras muncitoresc, aflat în plină dezvoltare. În planul său de scolarizare cuprindea clase de scoală profesională, ucenici, scoală tehnică de muncitori si scoală de maistri. Această structură este mentinută până în 1966, când Ministerul Învătământului a decis înfiintarea liceului industrial, pentru început, cu specialitatea electromecanică. În anii care au urmat în planul de școlarizare au fost incluse noi specializări, preponderent legate de profilul chimie. În același an, Guvernul, prin HCM nr.2565 din 15 XI.1966, trece la organizarea învățămîntului profesional seral, chiar din anul școlar 1966-1967. Deși a funcționat în cadrul Grupului Școlar de Chimie, liceul a avut personalitate juridică proprie.

   În anul 1970, la propunerea Grupului Industrial de Petrochimie Borzești și cu avizul Ministerului Învățământului, prin Ordinul Nr. 1042, Ministerul Industriei Chimice trece la “.... unificarea conducerilor Liceului industrial de chimie si Școlii profesionale de Chimie .....”, începând cu 15 Septembrie 1970.

   În perioada 1971-1972, școala poartă denumirea de Centru Școlar Pentru Industria Chimică, pentru ca în 1975 să se revină la vechea denumire Grup Școlar de Chimie.

   În 1981, în temeiul Legii nr.28 din 1978, prin Ordinul M.I.Ch. nr.1847 privind organizarea unităților școlare, reteaua si planul de școlarizare al acestora în anul școlar 1981-1982, Grupului Școlar i se atribuie denumirea Liceul de Chimie Industrială nr. 2 .
   Revoluția din Decembrie 1989, a deschis drumul unor transformări profunde pentru întreaga societate românească, care n-au ocolit nici Liceul de Chimie Industrială. Pentru școală acestea au fost de natură formală dar și de fond și se reflectă în evoluția denumirii în anii care au urmat.
   O nouă schimbare a avut loc în anul școlar 1992-1993, când s-a revenit la denumirea Grupul Școlar de Chimie Industrială.
   După o dezbatere care a fost initiată prin 1995, la care au prticipat și elevii, la propunerea domnului director Dănuţ Oprea, în ședinta Consiliului profesoral din 25 octombrie 1998, s-a hotărât să se solicite M.E.N., să se atribuie școlii numele marelui chimist Petru Poni, atât ca un omagiu adus marelui savant cât şi ca un gest de recunoştinţă faţă de tradiţia şi înaintaşii şcolii. Cererea este aprobată prin O.M. nr.3647din 15.04.1999, prin care “.... 2. Grupului Scolar de Chimie Industrială din municipiul Onești, B-dul Republicii nr.60 i se schimbă denumirea în GRUPUL ȘCOLAR “PETRU PONI....” Consolidarea pozitiei școlii, între instituțiile de învățământ din zonă și chiar din țară, a fost consacrată de M.E.N. prin promovarea acesteia în categoria colegiilor.
   Prin Ordinul nr. 4565/19.09.2000, Grupul Școlar „Petru Poni”- Onesti, va avea denumirea: Colegiul Tehnic” Petru Poni”, devenind astfel prima unitate de învăţămînt liceal din municipiul Oneşti care este onorată cu această titulatură.