Petru Poni

1841 – 1925

 Chimist şi mineralog. Profesor la Universitatea din Iaşi. Membru al Academiei Române. Primele cercetări asupra compoziţiei chimice a mineralelor din ţara noastră, două minerale noi, primele manuale de fizică şi chimie în limba română, primele laboratoare de chimie şi fizică de la noi.

              Contribuţii

Savant patriot, pasionat şi ilustru pedagog, cercetător talentat, creator şi animator al societăţii ştiinţifice, Petru Poni s-a remarcat prin activitatea ştiinţifică în domeniul chimiei în ţara noastră. În 1878 a fost numit profesor la Universitatea din Iaşi, unde a predat timp de 33 de ani.

Sub conducerea sa, un mare număr de tineri şi-au însuşit dragostea pentru ştiinţă, precizia şi conştiinciozitatea. Din şcoala lui Petru Poni au ieşit şi profesori renumiţi de chimie care au făcut cinste învăţământului superior de la noi şi chimişti învăţaţi care au dus cu demnitate şi pricepere mai departe studiul chimiei.

Dacă ar fi să menţionăm numai numele lui P.Bogdan, Anastasie Obregia, N. Costăchescu, Gh. Spacu, Radu Cernătescu, C.V. Gherghiu, ar fi suficientă dovadă că în şcoala lui Petru Poni s-au format valori.

Pentru meritele sale didactice şi ştiinţifice a fost ales membru al Academiei Române (1889) şi apoi chiar preşedintele ei şi a fost numit în trei rânduri ministru al Instrucţiunii/ /Învăţământului.

În anul 1896 elaborează „Legea învăţământului primar şi primar normal” care reglementează pentru prima dată activitatea şcolilor pentru adulţi, dovedind astfel o extraordinară capacitate vizionară asupra unor probleme care sunt actuale şi azi.

Petru Poni s-a izbit de lipsa materialelor didactice şi a manualelor, ceea ce explică de ce primele sale preocupări au fost îndreptate în direcţia lichidării acestor lacune.

În 1869 i-a apărut Cursul de chimie elementară, iar 5 ani mai târziu Noţiuni de fizică, acestea fiind primele manuale româneşti de chimie şi de fizică.

Îmbunătăţite periodic, aceste materiale au constituit timp de 50 de ani baza predării chimie şi fizicii în liceele din ţară. Poni a elaborat şi o terminologie ştiinţifică, fixând nomenclatura chimică în limba română.

Ca profesor la Universitatea din Iaşi, el a depus o uriaşă muncă pentru crearea laboratoarelor atât de necesare studiului în acestă disciplină ştiinţifică.

Petru Poni a desfăşurat şi o amplă activitate de cercetare, îndreptată în deosebi în direcţia valorificării bogăţiilor noastre. A adunat un bogat material didactic şi de studiu. A analizat peste 80 minerale culese din diferite regiuni ale ţării, a identificat unele necunoscute până la el, a studiat toate varietăţile de chihlimbar din România, toate apele minerale, toate zăcămintele de sare.  Dar asupra tuturor, stau cercetările sale asupra uneia dintre cele mai importante bogăţii ale subsolului nostru, petrolul.

A publicat lucrările: „Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broşteni” (1882), „Mineralele de la Bădenii-Ungureni” (1885), „Fapte pentru a servi descrierea mineralogică a României” (1900), prima monografie asupra mineralelor ţării noastre, „Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române” (1903) etc.

A colaborat la înfiinţarea unor societăţi ştiinţifice din ţară: Societatea română de ştiinţe (1890), Societatea de ştiinţe (1900) şi, în acelaşi an, a fondat revista „Annales scientifiques de l’Universite de Iassy”

Pe tărâm ştiinţific, Petru Poni este considerat fondatorul şcolii româneşti de chimie, întemeietorul şi organizatorul cercetării ştiinţifice în domeniul chimiei de la noi. „Părintele chimiei minerale” din ţara noastră, cum de drept cuvânt a fost numit Petru Poni, a fost în acelaşi timp, un om progresist, un om înaintat al vremii sale. A fost un propagator al spiritului de cercetare ştiinţifică, al concepţiei materialiste despre lume. A fost preocupat de ridicarea culturală a satelor şi, în funcţiile de răspundere ce le-a deţinut, a căutat mijloace cu ajutorul cărora să poată da tuturor copiilor instrucţia şi educaţia necesară.